O tinara romanca de 22 ani a invatat voluntariatul in SUA si l-a adus si in Romania

Voluntarul săptămânii

Adina David tânăra care vrea să importe comunity service-ul
de Miruna COVACI | 06 FEBRUARIE 2008

Ca să facă tot ce îşi propunea, dormea şi câte 3 ore pe noapte

Pachete pentru mamele abuzate, dezbateri, club de modă, emisiuni radio – câteva dintre activităţile de voluntariat ale Adinei

Adina David – tânăra care vrea să importe comunity service-ul

„Îmi place să mă implic, când văd că pot să ajut. Voluntariatul îţi oferă perspective, opţiuni de a rezolva problemele, te ajută să cunoşti oameni, te învaţă să relaţionezi, să devii mai deschis”, mărturiseşte Adina David.

La numai 22 de ani, are în spate sute de ore petrecute în folosul celorlalţi. Din fiecare a avut de învăţat câte ceva şi fiecare oră în parte i-a modelat personalitatea. La doar 10 ani, a plecat, împreună cu familia, în SUA, la New York.

A descoperit, în timpul liceului, o adevărată cultură a voluntariatului. „În liceul unde am învăţat eu erau vreo 50 de organizaţii de voluntariat.” Procedura era cât se poate de simplă: completai un formular, convingeai un profesor să fie de acord cu iniţiativa ta, iar conducerea liceului aproba derularea activităţilor. Ba mai mult, te şi finanţa cu aproximativ 1.000 de dolari anual.

„Eu am făcut un Fashion Club cu nişte colege. Era un fel de miniagenţie de modă: făceam castinguri, organizam prezentări de modă, croiam”, îşi aminteşte tânăra. A participat şi la programul „Model UN”, în cadrul căruia se organizau dezbateri ca la ONU. În cadrul clubul „Interact”, tinerii înregistrau cărţi pe casete pentru persoanele nevăzătoare sau făceau pachete cu mâncare. Ca să aibă timp pentru toate lucrurile, uneori dormea şi câte 3 ore pe noapte. În SUA, însă, toate orele petrecute ca voluntar contează.

„Dacă ai 75 de ore de community service, primeşti bursă la facultate. Eu aveam sute. Toate facultăţile sunt interesate de activităţile extracurriculare.”

National Honor Society – recunoaşterea meritelor

Cum liceul ei era la doar câteva minute de World Trade Center, Adina a văzut, din clasă, cum se prăbuşeau turnurile gemene. A simţit, atunci, importanţa de a-i ajuta pe ceilalţi. „Timp de două săptămâni, muncitorii care lucrau la Ground 0 au stat la noi în liceu, iar noi ne adunam într-o clasă şi le făceam sendvişuri.” Scria şi la ziarul şcolii, a făcut voluntariat la biroul unui politician, ajuta un băieţel la lecţii, lucra în laboratorul de fizică. În timpul colegiului a avut o emisiune de radio, în campus. Pentru toate acestea, dar şi pentru rezultatele la învăţătură, Adina a intrat în National Honor Society, un program pentru liceenii americani, în cadrul căruia le sunt recunoscute meritele.

„Se pot face multe lucruri!”

Cum a acumulat destule credite pentru a termina colegiul mai devreme, Adina s-a întors în România pentru câteva luni, până să îşi continue studiile de Drept în SUA. A preluat modelul american şi a deschis un club de voluntariat la Şcoala Centrală din Bucureşti.

„Profesorii se mirau, mă întrebau cu ce grup religios am venit la şcoala lor, dar elevii au fost uşor de motivat”. A mers la biserica Stravropoleos, iar preotul de acolo a îndreptat-o către Fundaţia Sf. Dimitrie. Împreună cu liceeni, a făcut o campanie de strâns haine şi jucării pentru copiii de la fundaţie. Au pictat figurine din lut, pe care le-au vândut ca să strângă fonduri pentru micuţi. În timpul pe care îl va mai petrece în România, Adina vrea să mai deschidă un astfel de club, la liceul „Dimitrie Cantemir”, şi să facă şi o asociaţie, cu studenţi care să coordoneze activităţile liceenilor.

Mai mult, Adina vrea să deruleze şi o campanie prin care să promoveze activitatea de voluntariat, chiar dacă realizează că, pentru a face toate aceste lucruri, va întâmpina multe obstacole: „Când vin în România, parcă revin cu picioarele pe pământ. Sunt multe lucruri care te împiedică în loc să te încurajeze. E puţin copleşitor că trebuie să schimbi atâtea lucruri, aici, pentru a te apropia cât de cât de ce e acolo. Auzeam că s-au întors bani la stat, pentru că primăriile nu au fost în stare să îi cheltuiască. Cum, când sunt atâtea lucruri de făcut?!”, se întreabă fata.

„Dacă ai 75 de ore de community service, primeşti bursă la facultate. Eu aveam sute. Toate facultăţile sunt interesate de activităţile extracurriculare.” Adina David

articol din Gandul click aici

p.s. emailul ADINEI este adinadavid @ gmail. com

blogul ei : http://adinatheblogger.com

One comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s